Noaptea și-a așternut plapuma presărată cu stele mari
peste văile munților
și stelele și-au încredințat dorințele altui cer
luminat de opaițuri

La ceasul ăsta,
lelea Corbeanca, de care nu știa nimeni ce vârstă are,
ieșea goală pe ulița satului,
și tot ce-avea sânge rece venea mânat de descântec
să bea din laptele ei cald
femeie frumoasă pe care dacă o vedeai
strălucind rece și despletită
șerpii-și făceau cuib în visele tale

Da` de câteva nopți încoace își zăvorâse poarta
și nu mai ieșea nici bătută la lumina lunii.

Moșu` Iov , întors din război,
care-și avea casa în capul satului,
în fiecare noapte, când se cobora din târnaț
să-ncuie găinile și să mai vadă de diboli,
zicea un Tatăl Nostru rar și cu voce tare
de s-auzea în tot satul
vecinii rosteau în gând după el...